Trista aventura-n supermarket!
Printre niste rafturi intr-un supermarket o scufita-rosie ghidusa de vreo 4 anisori darama din greseala cateva deodorante.
De la 3 pasi mai din stanga izbucneste "muma-padurii" : "Salbatico! Idioato, ti-am spus sa stai potolita! Ce-ai cautat acolo?"
Se apropie si se apleaca vijelios sa repare catastrofa. Ca un facut, uriasa poseta agatata falnic pe umarul "mamicii" atinge gelurile de dus de pe un raft superior. Vreo 5 dintre ele- probabil plictisite de atata nemiscare- se balanseaza putin si se hotarasc sa plonjeze sec pe podea!
Mare ghinion! Acum chiar ca se dezlantuie furiile: " Tampito ce esti! Obraznico! Proasto! Uite ce am facut din cauza ta! Lasa ca ajungem noi acasa, sa vezi ce-ti fac: te omor cu mana mea! "
Cand ma pregateam sa sar in ajutorul scufitei, ca "muma- padurii" merita parul perfect intins cu placa tapat nitel mai mult, apare de pe intervalul alaturat "zmeul"- cap de familie: "Ce urli, fa, ca descreierata??!!!" Si-am impietrit intr-o pozitie oarecum nefireasca, cu baxul de servetele pentru nas fluturand aiurea prin aer!
"Adulta responsabila" incearca o explicatie in timp ce zmeul evalueaza scurt dimensiunile dezastrului. Concluzia: "Ce mare branza? n-a curs nimic; le strange astia! Mars acasa, idioato! Nu esti in stare sa ai grija nici macar de un copil! Daca spargea ceva, plateai tu, proasta dracului?! Hai, misca!"
Si chiar se pun in miscare! Ea, prima, destul de intepata si inghitindu-si cuvintele, el urmand-o cu obrajii inclestati, pumnii stransi si priviri ce prevesteau de toate, numai de bine nu.
Si scufita? Pana atunci incremenita, se trezeste brusc, ridica un deodorant, se uita la el mirata, il pune repede pe raft si porneste dupa ei.
Dupa cativa pasi, ezita, se intoarce si mai priveste o data, ridica trista din umeri, isi musca buzele, isi sterge cu manuta cel mai probabil o lacrima. E mica, coplesita si franta!
Din capatul raftului se intoarce si "muma- padurii": "Haide-odata, mai fetito! Care te-o mai lua vreodata la cumparaturi!"
Hopa! Si-a amintit si de scufita! Dar culmea n-are niciun nume: e doar... o fetita!
.....
Mi-e trist, mi-e ciuda, mi-e lehamite si mult amar!
De obicei cand suferi si te doare cel mai tare, cand nimeni nu te mai poate ajuta in niciun fel alergi la.... MAMA! Tot mama,biata mama! Dintr-o nevoie fireasca si cu speranta de ocrotire, alin si mangaiere!
Dar scufita asta gingasa , mica si vulnerabila in bratele cui sa alerge?
Pentru ca cea care isi spune "mama" a omorat-o atunci pe loc, in supermarket. N-a fost nevoie sa astepte pana acasa. A omorat-o nu cu mana ei, ci prin atitudine si vorbe!
Iar "tata", teoretic ocrotitorul, baza si stalpul familiei si-al casei, in fapt un veritabil "zmeu al zmeilor" le-a omorat pe amandoua!
Mi-e trist, mi-e ciuda, mi-e lehamite si mult amar!
De ce stau unii oameni impreuna daca nu mai au nimic sa isi ofere sau sa isi spuna?
De ce aduc pe lume unii oameni copii daca nu au nicio intentie sa-i sprijine, sa-i mangaie, sa-i aline si sa-i ocroteasca?
Si oare de ce nu s-au inventat pana acum niste examene de capacitate, de maturitate si de admitere in profesia de OM?
Mi-a luat aproape o jumatate de ora sa ma dezmeticesc ce caut eu in supermarket. Ce-am pus deja in cos, ce mai aveam de cumparat! Si am ramas si fara apa!
Mda! Pana maine e bun si ceaiul! Amar chiar daca-i pun si-un kil de zahar :( !