Se mai intampla cand iubirile chiar mor I...

O dupa amiaza linistita de vacanta, acasa la Suceava…

Dulcea leneveala si lectura plina de invataminte sunt brusc , ba chiar brutal curmate de 2 strigate. Mi-e draga mama cu toate hachitele si tainele ei! Un lucru e sigur: felul in care striga dupa tine prin casa te avertizeaza dinainte cam despre ce este vorba : ori  i-a venit vreo idee nastrusnica si urmeaza o sesiune de negocieri mieroase sau de-a dreptul vijelioase, ori te cheama la apel, iar dupa tonalitate iti dai seama daca chiar ai comis-o sau mai ai o minima sansa de scapare.

De data asta era vorba de adunare generala si inflexiunile vocii prevesteau lucruri de-a dreptul zguduitoare! In astfel de situatii lasi tot si sari: chestiunea e arzatoare,  iar prezenta ta este obligatoriu de maxima urgenta. Ne infiintam aproape instant, si eu si tata, si o gasim in vastele-i apartamente extrem de agitata, imbujorata, cu priviri prevestitoare de furtuna, pufnind, trosnind, gesticuland. Niciunul dintre noi nu se simtea cu musca pe caciula, deci….

• Cum e posibil, domnule, asa ceva? Este incredibil! Ce nemernic: cum a putut sa faca asta? (Desi contrariati, stam cuminti si o lasam sa isi parcurga firul logic, ca mai devreme sau mai tarziu ajunge ea si la esenta).  X divorteaza de Y. (Da-i cu socul fix in moalele capului !) Dupa atatia ani?!! Asta e drama, tragedie! Tre’sa ii bage cineva mintile in cap! Vai de….

Suna telefonul fix: a-ha!, deci de asta s-au inrosit firele in ultima jumatate de ora. Ne lasa sub imperiul undei de soc, iar noi ne retragem discret si disciplinati in sufragerie, muti de uimire si neavand prea multe subiecte de conversatie pentru ca inca nu cunoastem si nici nu realizam dimensiunile dezastrului. Ardem si nu prea de nerabdare (off! cum se mai duce linistea uneori) si in curand soseste furtunoasa cu detalii suplimentare, ca tocmai a vorbit cu alte surse.

Pe scurt: s-au certat (erau suparati, tacuti si cam innegurati de ceva vreme), ala si-a facut niste boccelute (cu mentiunea ca vine si dupa restul), i-a zis ca divorteaza (ca i-a ajuns si nu mai poate duce), s-a urcat in masina (a lasat si portile deschise ca nesimitul) si-a plecat in lume (cu una, ca altfel nu se explica). A raspuns o singura data la mobil, a confirmat ruptura, a spus transant ca e ireversibila, a mormait ca va fi bine pentru toata lumea  si de-atunci (vreo 2 ore)  nu mai stie nimeni nimic de el. Voi omite epitetele ca nu sunt chiar toate placute auzului, oricat de grele semnificatii ar avea.

• Laura, te imbraci ca mergem! ( Sunt blanda cand descriu tonul ca fiind imperativ). Cum unde? Sa fim alaturi de ea. Iti dai seama in ce stare este? Cum adica daca ea vrea sa ii fim alaturi? Termina cu prostiile ca n-avem timp! Catre tata care astepta sfios si cuviincios misiunea pe care o avea de indeplinit: tu ramai acasa, n-ai ce sa cauti deocamdata acolo! (Nu putea sa fie el singurul sofer din casa?!! Ia te uita ce s-a inseninat omul dintr-o data! Nu-si exprima prea evident bucuria ca inca mai exista riscul sa se schimbe strategia. Te invidiez, maestre, pentru ca stiu ce urmeaza)…

Reuniunea Consiliului de Familie, aripa femeiasca.

7 femei (clanul e mare cu legaturi solide intre ramuri), de varste diferite, trecute prin tot felul de experiente de viata, cu suflete mari si intentii sanatoase. Aprige, inflacarate , grabnic saritoare in ajutor daca deschizi gura, cu o imensa capacitate de daruire si sacrificiu ( sunt in stare sa sara si in foc pentru tine, iar povestea cu camasa de pe ele e lege sfanta in familie). 

Nu ma intelegeti gresit sunt minunate, pline de povesti cu talcuri si invataminte, veritabile universitati de vara sau masterate in domenii diferite. Cand stau sa le ascult, pur si simplu nu am cum sa plec de acolo fara noi si bogate cunostinte si fara sentimentul ca sunt parca un pic mai desteapta.

Cu ele n-am nimic. Cu Consiliul ce urma aveam eu o treaba. Pentru ca nu era unul obisnuit (cand ne reunim cu drag sa mai povestim una alta), nici unul extraordinar (la vreo aniversare, onomastica sau pentru a stabili planul de intrajutorare pentru nu stiu cine), ci unul de urgenta ( asta e greu tare, cu sesiuni plenare lungi, planuri de interventie masiva, cai de atac dure, minim 3 strategii si directii de actiune; cu alte cuvinte un razboi in toata regula).

Eh! ajungem si noi la un moment dat!

Cvorumul fiind complet, sa inceapa show-ul. Atmosfera tensionata, spirite incinse, voci grave, nervi intinsi la maxim, furie, frustrare, momente scurte de acalmie, violenta in limbaj, amenintari, sete de razbunare, tunete, trasnete, fulgere, se cauta explicatii si motive, solutii cu sorti de izbanda. Si multe, multe intrebari. De ce? De cand? De ce n-ai spus nimic? Tu ce-ai facut? Dar el? Si ce-a mai zis? Si cum? In ce fel? Ce-o sa zica lumea? Dupa atata timp? Dam noi peste el! Tre’sa isi bage el mintitle in cap. Face de rusine copii! Acum l-a apucat? O gasim noi si pe sluta aia! Asa ceva nu se face! Mai au si altii probleme, dar nu se ajunge pana aici. Sa-l sunam: normal ca nu raspunde. Lasul! Cand mai vorbesti cu el ii zici asta si asta! Nu mai plange ca nu rezolvi nimic! Stai calma si linistita ca suntem alaturi de tine si ne ocupam noi! Sa faci asa si nu altfel! E singurul vinovat! Tu ti-ai facut datoria!…

Ce mai zarva! Ce mai larma! Ce mai iures! Ce sa cadrezi sau sa recadrezi? Ce perspective sa schimbi? Zarurile au fost aruncate si verdictele pronuntate! Sunt chestiuni de viata si de moarte, nu te joci cu-asa ceva!

Ma uit la fiinta aceea firava si indurerata. E si mai plapanda decat de obicei. Parca e un alt om: cu fata schimonosita si contorsionata de durere crunta, zbucium si suferinta aproape inumana. Ochii ii sunt tristi si goi si te intrebi de unde are atatea lacrimi sa mai planga. E ratacita, haituita, zdruncinata si deznadajduita! Franta si infranta. Lovita crunt, ranita pana in miezul fiintei sale. Sfasiata in bucati. Tocmai si-a pierdut identitatea! Universul i s-a facut tandari, ediciul cladit cu grija (oare?) tocmai i s-a prabusit.

O mana cinica si cruda i-a sters fara niciun fel de menajamente tot trecutul si istoria personala. Viitorul nu mai exista, prezentul e feroce si nu poate sa il accepte. Si totusi stie ca, intr-o oarecare masura e si ea vinovata. Dar nu poate concepe. Nu-l poate ierta, dar in acelasi timp l-ar ierta intr-o clipa daca ar suna-o ca se intoarce.

Se perpeleste, se munceste, se consuma, se agata cu disperare de franturi de speranta, cauta prin ungherele sufletului si cotloanele mintii, isi adanceste si mai tare ranile si refuza sa creada ca se vor obloji vreodata. Sfasietoare imagine!

Spiritele se mai calmeaza. Lucrarile se suspenda temporar, e vremea de o gustare sa ne refacem fortele. Incercari timide de deraiere a conversatiei catre subiecte banale ca sa mai uitam pentru o scurta vreme de atata amar. Si pe neasteptate ea ma intreaba:

• Auzi, Laura, tu cum ai facut sa treci peste asta?

6 perechi de ochi de toate culorile si-au atintit privirile catre mine. Cred ca si-au amintit la unison ca eu nu am participat la reuniunile Consiliului de Familie in cazul divortului meu. Si nici nu stiu care au fost atunci concluziile pentru ca am refuzat sa le ascult sau se imi fie aduse la cunostinta. In vremurille alea eram fugita in lume, fugind de lume si disperata sa gasesc o alta lume.

• Ei ce stie ea? E prea tanara!, s-a repezit o matusa!Noi, pe de alta parte....
• Ba cred ca stiu cel mai bine dintre voi toate. Tu de cate ori ai divortat in viata? ( fiecare dintre ele a avut pe parcurs probleme de convietuire mai mici sau mai mari, dar peste pragul asta nu a trecut decat una singura cu mai mult de doua decenii in urma). La mine e poveste destul de recenta, deci cred ca stiu si inteleg mult mai bine decat oricare dintre voi cam prin ce trece.

S-au ascutit cateva buze: e si firesc, doar le contestam stiinta si competentele. Nu sunt eu inca membra cu drepturi depline in consiliul femeiesc, ca nu ma ajuta varsta, dar am pornire buna... ca aschia nu sare prea departe de trunchi.

Deci asa dar si prin urmare...

Continuare:

aventuri-in-realitate.webnode.com/news/se-mai-intampla-cand-iubirile-mor-ii-/