Leadership de mama!

Pe Dodo (mama) a apucat-o prin septembrie curatenia generala de Craciun! Cam devreme dupa umila mea parere, dar  s-a saturat de-atata treaba, s-a saturat de-atatea lucruri, s-a saturat de sters praful si vrea o schimbare! 

O inteleg perfect: i-o fi ajuns si ei, saraca! Ma chinui eu -si' s tanara- sa pastrez o oarecare ordine in vreo 60 m.p.; de ea ce sa mai spun, la cei 98 m.p plini ochi de tot felul de lucruri si lucrusoare, majoritatea putin folositoare si de cele mai multe ori extrem de rar intrebuintate!

Dar mama, draga mama, nu vrea si ea sa zugraveasca sau sa mute mobilele prin casa, asa ca omu' / femeia- apriga conducatoare de gospodarie unifamiliala! Ei as?!! Astea o trasnesc in sezonul primavara-vara cand culmea! pe tata il apuca cheful de miscare- la tenis sau la fotbal cu baietii ( tomnatici, trecuti de o anumita varsta cu copii mari pe la nu stiu ce sau cate facultati!). Curata blasfemie cand casa se cuvine si impune a fi (re)improspatata!

Acum o incurca dom'ne discurile mele de vinil (frumos aranjate si clasificate pe categorii) si pick-up-ul nemtesc din vremuri demult apuse! Pana ma mut la casa mea ar vrea sa le arhiveze in conditii optime la Buni si nu stie cum si in ce fel sa imi obtina consimtamantul :).

In plus nici permis de liber acces ori libera practica in "camera fetelor" nu are! Probabil ca intr-o oarecare masura o framanta si-o irita, ca doar e casa domniei sale!  Numai ca acolo sunt regate, imparati, cnezate si voievodate  in toata regula! Fiecare ( si eu si sor'mea) cu dulapioarele si sertarele ei! Cu fleacurile proprii ce ne-au delectat si incantat hotaratorii primi ani din viata!

Cand ne adunam impreuna acasa, noi fetele, in prima seara, nu ne bagam sub nicio forma in pat mai repede de 3-4 dimineata! Mancam din bunatatile lui mami, onoram Consiliul de Familie pana la maaaxim 11 seara, dupa care ne retragem ca suntem obosite!

Ne imbracam fiecare- in- ce doarme, ne spalam dintisorii ( ca pe la miezul noptii baga mami capul pe usa se ne-ntrebe si nu e frumos sa trezim vecinii pornind bateriile monocomand de la baie care duduie de presiune!) si incepem calatoria in timp. Deschidem sertare, re-descoperim imperii, rasfoim, apridem lumina peste lumi uitate,  ne miram, ne re-amintim, ne uimim, radem si (ne) chicotim!

Dar numai pana cand apare furtunoasa in prag, mama: "Bai! Ce-i cu voi la ora asta? Ia la culcare! Daca nu v-oi trezi eu maine la 7....!!!" Si ne executam instant amandoua! Stingem si lumina dar mai chicotim pe intuneric inca vreo juma'de ora! Dupa care dormim: ataaaat de biiiineeee!

Si a doua zi dimineata nu ne trezeste nimeni! Mai mult, si mama si tata,  merg pas-pas, sfiosi prin casa. Mai auzi niste reprosuri soptite: „Nuu, nu fa asta! Trezesti fetele!”. Care fete, dupa ce dau primele semne de dezmortire, se trezesc dintr-o data cu cafeaua aburinda si farfuriile gata de a fi umplute pe masa! Noi ne bucuram ca suntem acasa, ei se bucura ca ne au acasa!

ACASA! Iubire?  Caldura? Acceptare? Bucurie? ...Muuuulta, muuulte si din plin!

Dar daca a trasnit-o si a apucat-o nu ai ce sa ii faci! Ati putea sa spuneti ca e simplu, insa va asigur ca NU O CUNOASTETI PE MAAMAA!

Din septembrie si pana acum, imi trimite saptamanal mail-uri cu link-uri de pe youtube, intitulate „Melodiile copilariei tale”, frumos si in ordine numerotate. Pana acum n-a gresit niciun numar :) !.  Demersul e simplu, la fel si demonstratia : „uite ca ii gasesti si in alta parte, nu numai pe discuri, acasa”. Creativa, nu-i asa?

Pe mine ma amuza teribil si in plus ma si incarca- amintirile frumoase au darul si farmecul de a-ti reda vitalitatea si energia! Dar la pick-up nu renunt! Cel putin nu inca!

Pai de aia am umblat eu trei sferturi de Bucuresti dupa acuri de rezerva pentru pick-up? De-aia am si dat o caruta de bani pe ele? Deh! obiectele antice intotdeauna au o anumita valoare!

Stiu ca la Buni, in arhiva, magicul meu pick-up ar fi in maxima protectie si siguranta.

Insa daca el, pick-upul isi schimba domiciliul, eu, Laura, in dimineata de Craciun cum as putea sa imi mai beau laptele cu cacao- dulce amarui, insotit de pufoasa felie de cozonac cu multa nuca? Fara fasaitul discului de vinil, fara tacanitul acului cand se termina discul, nici laptele, nici cozonacul nu ar mai avea nici gust si nici savoare! ( Nici combina muzicala relativ batranica, nici sistemul HD surround- sau cum s-or intitula boxele alea mici si marunte in subordinea unei sefe de trib mai mare- nu or sa redea in veci sunetul si armonia anticului pick-up!)

Mail-ul de azi s-a incheiat cu un triumfal PS: M-am hotarat sa imi fac cont de Facebook!

Doamne apara si pazeste! N-a zis cand sau de cand! De maine intru cu sfiala pe reteaua de socializare! Iar cand voi primi „cerere de prietenie” de la mama sa vezi ce imi diminuez activitatea si dispar in glorie! Nu de alta dar sa te tii postari pe perete: „Ai mancat ceva azi, mama?”, „Te-ai imbracat bine? Au zis la meteo ca e frig afara!”, „Mai fa si tu o ciorba/ supa din cand in cand: face bine la digestie!”, „Iar ai umblat noaptea pe drumuri!”, „Trimit pachet? E sexy rau( adica gol) frigiderul?”...etc..etc..etc. ....Mama, tot mama!

PS- Daca ii trimi aceste consideratii si elucubratii:

1.       pick-up-ul ramane acasa, eventual mutat de onoare cu un raft mai sus;

2.      camera fetelor devine „mai sfanta” decat deja este;

3.      de Craciun- cand oamenii „normali” nu au lapte in frigiderul plin de „porcarii de sezon”- litrul meu de lapte se dubleaza.

4.      in secunda 2 mama isi face cont de Facebook! Si-i face si lu’tata, asa sa fie!Si tot ea il administreaza!

Unde dai si unde crapa! E mai maestra decat in mine in tehnici de persuasiune si manipulare. Dar o scot eu cumva la capat! Pai e degeaba MAMA, mama mea?