112...Vine Politia!

Oamenii normali mai catre miezul noptii se pregatesc de somn, daca nu cumva viseaza deja.

Eu culeg cu sor'mea corcoduse verzi. Ne apucara poftele si nu prea mai e vreme de pierdut ca in curand se coc, iar galbene ne cam displac. Cum tot ce a fost in raza de actiune a  balconasului e consumat deja, ma cocot pe o creanga groasa si recoltez pana se umple lighenasul, ca am lumina suficienta din interior. (Apucaturi salbatice din copilarie cand asaltam cu gratie atletica aproape orice pom. Mai putin caisii, ca dintr-o specie de asta alunecoasa si periculoasa am cazut la un moment dat si mi-am fracturat o mana. Stanga parca, cu dreapta a fost alta poveste.)  

Cu poftele satisfacute totu-i bine si frumos. Pana a doua zi dupa-amiaza cand, la vreo jumatate de ora dupa ce-am ajuns acasa, ma trezesc la usa cu politia- un agent cu experienta (a se citi burtos) si-o agenta tinerica (cam blonda, dar ma gandesc sa nu ne grabim sa judecam). Vecinul de la parter a reclamat ca, azi-noapte, cineva a incercat sa-i sparga casa, intrand pe geamul de la bucatarie-baricadat oricum cu gratii, utilizand ca mijloc corcodusul si poate ca am auzit, din intamplare, si eu vreun zgomot sau ceva mai neobisnuit.

Aoleo! Tentativa de furt prin efractie! Am cam sfeclit-o ca sa zic asa. Ma bufneste rasul -ca stiu cine e “infractorul” – si incep sa explic situatia. Cred ca am fost cam amuzata si prea distrata cand am “dat cu subsemnatul” si de-abia acum imi vad si recunosc greseala.   

Se vede cu ochiul liber ca organul principal –adica agentul El- e scolit si instruit. Se incrunta subit, isi da basca, ah! cascheta pe spate, isi infige voiniceste mainile in sold si impingandu-si burta inainte ma fulgera cu privirile si incepe sa ma traga de urechi.

Asta e treaba serioasa, infractiune grava, iar eu cetatean fara responsabilitate imi bat joc. A venit el dimineata dupa sesizare, cand eu nu eram acasa ( dar chiar sunt nesimtita, zau!), a facut constatarea, e posibil cum zice vecinul, iar eu ii spun povesti. El m-a intrebat doar daca am auzit ceva. (Aici ii dau dreptate ca nu m-a intrebat si daca am facut ceva).  Iar eu?

Eu ma crucesc in gand, ma uit la tanara aspiranta care da din cap aprobandu-si superiorul si ma mai crucesc inca o data. O iau de la capat cu maxim de seriozitate. De data asta sunt mai credibila, insa raman suspecta. Cum adica m-au apucat poftele la miezul noptii? Numai femeile insarcinate au asemenea “pretentii”.  Iar eu nu par c-as fi!

Simt cum ma cuprinde o pofta sa-l zgaltii nitel, dar ma potolesc ca poate fi interpretabil.  Numai organe n-am ultragiat la viata mea. “Colombo” se mai inmoaie nitel,  dar tot nu-i multumit. Numai el stie ce-o fi copt in mintea lui creata toata ziua, iar eu acum am maxim de tupeu sa -i demontez toate ipotezele.

Ofteaza cam adanc, isi mai indreapta basca inca o data, proceseaza ceva si ii vine o idee salvatoare: pentru raport, ca sa fie totul in regula poate as putea sa ii arat cum am facut. Ce? Cum am cules niste amarate de corcoduse verzi. De la mine din balcon. Si adica sa se convinga el cu ochisorii lui atotcuprinzatori defiland tantos pe la mine prin casa, ca altfel nu prea vad cam cum as putea sa-i demonstrez?!!

Chiar ca imi vine sa ii dau branci pe scari. Numai gandul la o citatie la o ora imposibila pe la vreo infecta sectie de politie, printre alti inteligenti ca el imi infraneaza tentatia de a savarsi vreo fapta repobrabila, cu parfum de clara premeditare.

Ahh!, bai, nene, treaca de la mine! Hai sa te convingi. Defileaza amandoi sfiosi prin vastele apartamente. Ii prezint balconul, reconstitui fapta, trec cu piciorul peste balustrada. Il asigur ca creanga tine. Se uita cas si stramb si cand sa ma instalez fix ca aseara il imboldeste teama: “Gata, Doamna! M-ati convins. Aveti grija sa nu cadeti !”

Evrika! Caz clasat! La revedere, sa traiti! …si du-te invartindu-te, sinistrule organ!  Cand sa inchid usa si sa respir usurata, pe asta il mai trasneste una: eu i-am condus spre corcodus-pom cu potential infractional- prin dormitor, vecinul a reclamat ca-i atacau bucataria.Cum vine treaba asta?

Chiar ca ma simt ca in Colombo, numai ca de data asta montat prost, extrem de prost!

Mai, profund-cugetatorule si adanc-ganditorule, cu cata de complexitate de tii mata de-un caz! Sa faci bine sa te duci si pe la arhitectul imobilului sa-l intrebi de ce in 1954 a construit imobilul cam asa: P+1, 2 apartamente, cu urmatoare schema de repartizare: dormitorul meu principal de la etaj e deasupra bucatariei de la parter, iar dormitorul principal de la parter e sub bucataria mea. Adica dormitoarele nu-s suprapuse, din motive lesne de inteles! Materia mea cenusie zice ca a proiectat casa in “halul” asta pentru ca plesenea de destept,  dar materia lu’ dumneavoastra alba, cam in exces, probabil ca ar zice ca a fost vreun excentric dement.

 Peste vecinul meu pensionar, batran, bolnav si cu mintile pierdute inca nu am dat cu crucea. Se cam fereste ca il mai aud prin spatele usilor cand ma foiesc pe scara interioara. Iar data viitoare cand m-o mai trasni vreo chestie in toiul noptii, o sa il sun sa il avertizez. Nu de alta, dar sa nu mai puna aiurea pe drumuri cadre demne de incredere, responsabile cu ordinea publica si siguranta cetateanului ca poate, pe undeva, chiar au loc infractiuni serioase si altcineva ar avea nevoie de ajutor in timp real!

Pe de alta parte:

Mult prea stimate Domnule Ministru de resort,  

Nadajduiesc ca, in marinimia Domniei Voastre, veti gasi bunavointa de a ierta ingnoranta unui cetatean insignificant cu minime cunostinte referitoare la personalitatile meritorii ale proaspetilor numiti membri in Executivul mandrei noastre patrii-oaza de latinitate sub un cer cu stele sudice.

Am incredere ca exhaustiva experienta, confirmata de impecabilul si ireprosabilul parcurs profesional dovedit de Excelenta Dumneavoastra, va contribui considerabil si hotarator la completa aparare,  deplina siguranta si perfecta ordine publica a cetatenilor romani traitori intre granitele unui stat independent, inalienabil si indivizibil.

Bla, bla, bla!

Cu deosebita consideratie,

Eu.

Cu alte cuvinte si in alta ordine de idei:

Nene, Ministru ! Felicitari pentru numire! Imediat ce depui juramantul si semnezi dispozitiile cu privire la noile foi cu antet si stampile, fa bine si transfera consilierilor, sefelor de cabinet si secretarelor sarcinile comunicarilor interne. Dupa care, matale binevoieste si  coboara din turnuletul inchipuit (si instabil) din fildes in teritoriu, printre prostime, si apuca-te de niste masuri concrete.Nu de alta, dar ca sa dorm si eu, cetatean cu drept de vot, relativ linistit.

Cu zelosul excesiv de preocupat de-un corcodus, nu-i bai, ca m-am descurcat eu!

Dar ma apuca o mare spaima ce ma paralizeaza, numai cand incep sa ma gandesc cam cum ar investiga agentul de mai sus (sau avreun altul asemene a lui) un caz de viol:

• Haideti, duduie! Fara teama! Si glandul lui faptuitoru’ cam cum, pe unde si cam ce facea?

NU mai dorm linistita! Politia vegheaza! Dar totusi trag nadejde ca numai o parte din ea!